Bauhaus e un cuvânt german (bau – a construi și haus – casă), care desemnează „Staatliches Bauhaus”, o școală de artă, design și arhitectură, precum și un curent artistic extrem de influent în arhitectura, artele plastice, designul, fotografia, mobilierul și decorările interioare ale secolului al XX-lea. Școala de tip bauhaus a fost înființată în Germania, în anul 1919, de către arhitectul de origine germană Walter Gropius.  După înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial și înființarea Republicii Weimar, un spirit liberal reînnoit a permis o creștere a experimentelor radicale în toate artele, care fuseseră suprimate în vechiul regim.
     Gropius și-a dorit să aducă împreună mai multe ramuri artistice, care să colaboreze pentru a crea o estetică unică și originală, ce combină mai multe elemente distincte. Designul bauhaus a fost revoluționar pentru vremurile sale. A transformat felul în care lumea privea designul, prin faptul că acesta a căutat să combine artele plastice cu meșteșugurile, prin schimbarea relației dintre artă și industrie. Înainte de apariția acestei școli de design, artele plastice – cum ar fi designul și arhitectura – erau situate pe o poziție mai înaltă decât meșteșugul. Însă, artizanatul, care includea, la rândul lui, discipline precum pictura sau prelucrarea lemnului, a intrat și el în sfera Bauhaus – așadar, toate aceste specializări au fost îmbinate pentru a crea o filozofie de design utopică, bazată pe combinațiile rezultate din colaborarea factorului estetic cu cel practic. 
     Conceptul după care se ghidează designul Bauhaus este definit printr-o abordare simplă și fără artificii, care favorizează utilitatea, iar funcționalitatea este mult mai importantă decât extravaganța. Ceea ce este remarcabil la stilul Bauhaus sunt extrema sa unitate și puternica individualizare artistică, fapte care fac orice 
astfel de artefacte și clădiri să fie ușor de recunoscut.